duminică, 12 august 2012

Dulapul

     Intotdeauna trecutul te ajunge din urma, si nu doar daca unele dintre sertarele lui au ramas deschise...
Te ajunge din urma si daca sertarele sunt inchise,  te trezesti fata in fata cu el pentru ca, a trebuit sau nu, ai aruncat in acele sertare  tot felul de chestii, chiar si nerezolvate...
... sunt acolo... aruncate...  fara sa le fi clasificat, etichetat, rezolvat si arhivat.

Si vine....
     Te trezesti cu el buluc peste tine, blocandu-ti viitorul...
Stai si te intrebi unde ai gresit sau ce ai gresit...
Ceea ce ai visat, nu se mai intampla, desi, in prezent ai avut o grija deosebita de actiunile tale, ai facut tot ceea ce trebuia sa faci, pentru ca dorinta ta atat de fierbine sa iti lumineze viitorul! 

     In prima faza nu intelegi ce se intampla, ramai consternat, fara nici un fel de reflex in fata acestui val furios, care iti darama castelul de nisip la care ai lucrat atat de minutios, si in care ai pus atat de multa speranta. Speranta in acel ``altceva`` pe care il cauti de la inceputuri.
Lacrimi mai sarate decat apa marii iti inunda ochii, te orbesc, si te ingenuncheaza in fata nisipului fin, nisip pe care nu regasesti nici o urma din minunatul tau castel!

     Esti din nou in fata dulapului tau cu sertare, sertare care odata cu marele val s-au deschis, si care iti atrag atentia ca trebuie sa te apuci de treaba! Stai si te uiti la el, nu stii de unde sa incepi...

    Ai crescut, si acum inalt fiind, te indrepti catre sertarele superioare, incepi sa arunci acele chestii al carui loc nu este acolo, pe restul le clasifici, etichetezi, si incerci sa le rezolvi, pentru ca apoi sa le  arhivezi...
Doar ca rezolvarea nu este de gasit... Te chinui sa gasesti explicatie... Esti obosit, te asezi in sezut in fata Dulapului cu capul in maini...
Zambesti!!!
La un moment dat cineva, de acolo de sus, iti ridica  privirea si observi sertarele de jos! Realizezi ca de acolo trebuia sa incepi, cu primele sertare, de la inceput, din copilarie!!
Ceea ce initial in viziunea ta parea un lucru usor de facut, se dovedeste destul de complex, dar acum nu te mai sperie acest lucru!

Acum nu mai esti singur! 
Acum stii exact ce trebuie sa faci!
Acum stii exact de unde trebuie sa incepi!
Acum stii exact ca la final, cand aceste sertare vor fi arhivate, minunatul tau dulap se va transforma intr-o stanca, si esti convins pana in maduva oaselor ca ceea ce vei construi pe, din, si in aceasta stanca, nu va putea fi daramat niciodata, nici macar de  un tsunami!!!!    
 




 


  

duminică, 5 august 2012

Zborul

Totul este verde in jur...
Rucsacul din spate este foarte greu, m-a incetinit mult...
Ceilalti au ramas in urma... mult in urma...
Imi arunc privirea inspre ei, le fac semn cu mana, si  imi continui drumul pe cararea ingusta dintre brazii inalti...
Niciodata nu mi-am inchipuit ca pot fi atat de fericita....
Drumul continua...
La un moment dat in cale imi apare o poienita larga, de unde cararea mea se ramifica catre cele trei varfuri care imi apar in cale... unul mai inalt ca celalalt...
Sunt surprinsa, pentru ca nimeni nu imi spusese ca vor fi trei varfuri si nici pe care din ele trebuie sa mergem... Efectiv sunt nepregatita...
Trebuie sa decid...
Ii astept... sau nu...
Sunt foarte departe in spatele meu... de 30 de minute nu ii mai aud vociferand.....
Atunci un gand ma strapunge, si relizez ca este pur si simplu alegerea mea.....
Asa ca aleg varful din dreapta, si imi continui nerabdatoare drumul, fara sa mai simt greutatea bagajului.
Ceva ma impinge din spate si imi tot spune in ureche: `` Mai ai putin!``
Timpul..... nu il percep... nu stiu cand ma apuc cu mainile de ultima piatra, si cu o ultima zvacnire de energie ma ridic deasupra lumii!
Sentimentul este minunat!!
Aici totul este simpul... simti cum Divinitatea este in tine, langa tine, si in tot ceea ce te inconjoara!
Imi dau rucsacul jos din spate si incep sa ma invart in jurul propiei mele persoane!
Stiti... ca intr-un vals....
Zambesc cu gura pana la urechi... un zambet care nu stiam ca il pot avea!!
Parca ... ma vad.... stau...  ma uit la mine si ma bucur alaturi de  mine!!
In sfarsit sunt cu adevarat fericita!!
.
.
.
Ma linistesc si vad in stanga mea un planor....
Wow!!!!
Emilia, visezi!!!
Este un vis!!
Realizez ca sunt intr-un vis.... un vis minunat... Imi doresc sa nu  ma trezesc... continui sa visez....
Atunci ma urc in acest aparat micut, si ma las in voia curentilor care ma poarta in jurul Pamantului.....
Zbor...
Soarele starluceste, iar eu sunt langa El.... nici un nor nu este pe cerul senin...
Zbor usor peste campii si dealuri.... vantul caldut de primavara imi saruta obrajii, inchid ochii ... am senzatia ca ma contopesc cu tot ceea ce ma inconjoara!
.
.
.
visul continua....
concluziile sunt simple....
Oricat de grea mi s-ar parea viata, si oricat de greu gasesc solutii la ceea ce nu am reusit inca sa rezolv.... Totul merge mai departe si mai devreme sau mai tarziu totul se limpezeste .... ca si in acest vis....
Love you!!!