Negarea

A fost un moment in viata mea in care ma invarteam intr-o ceata foarte deasa. 
Ceata formata in cea mai mare parte din NEGARE!
Si pentru ca sunt convinsa, ca nu doar eu am fost in situatia aceasta... va voi spune o poveste....
Pana sa vorbim despre negare trebuie sa citez, desi nu stiu pe cine..., dar nu mai conteaza, urmatoarele: ``Orgoliul izvoreste din vana inchipuire ca poti placea oricum si oricand oamenilor! Orgoliul pranzeste  cu bogatia, cineaza cu saracia, iar la culcare nu ii ramane deca rusinea!``  - Multumesc, Gabi pentru ca nu ai uitat! -
De ce vorbesc despre orgoliu?
Pentru ca de fapt, de aici, pentru cei mai multi dintre noi incepe problema...., problema orgoliului care duce printre altele, inevitabil la NEGARE!!
Asa cum spuneam nu demult,  in articolul ``dupa - amiaza vietii``,  ``Mesajele diminetii, ale Egoului, sunt despre ceea ce poti, si ceea ce nu poti sa faci, despre cum te defineste societatea…``  Orgoliul apartine Ego-ului...
Bineinteles ca nu doar orgoliul sta la baza Negarii...
Intotdeauna teama de necunoscut ne paralizeaza in primul moment...
Urmatorul moment, pentru a ne apara unele interese, mai mari, mai mici, sau chiar inconstiente, contestam realitatea. 
Teama de a ne asuma acea realitate ``groaznica`` ne impinge fortat catre NEGARE.

OK, ve-ti spune... Negam!! Si??! 
Ei, na! Buboiul este gata sa se sparga, mai ales cand  in fata Negarii, sta propriul Sine!!!
In mare, desi, destul de alambicata incercarea mea de a explica, sper totusi sa se fi inteles de ce folosim negarea....
Important este sa constientizam consecintele ei!!! 
Pe scurt... Orgoliul ma orbise intr-atat, incat nimic din ceea ce de fapt este corect si normal sa conteze in viata unui om, pentru  mine nu exista! 
Ma invarteam in jurul unor valori sau mai bine spus non-valori, care ma ajutau sa fug de realitatea ``groaznica`` care batea cu barosul la usa mea... 
Dar stiti voi ca `` la usa surdului, bati degeaba! Nu te aude nimeni!``, cam asa am functionat o perioada destul de lunga de timp...
Pana intr-o zi, cand Sinele meu s-a rasculat, si m-am trezit facand lucruri, care ar fi trebuit facute cu mult timp in urma, lucruri care de fapt le cerusem Domnului...
Nimeni nu spune ca banul este o non-valoare, ba din contra, banul este un dar de la Dumnezeu, important este sa constientizam acest lucru si sa il respectam la adevarata lui valoare, aceea de ``DAR``, pentru ca nerespectat fiind, banul intotdeauna se razbuna! 
Nimeni nu spune ca este rau sa ii ajuti pe cei din jur .... Este foarte bine, daca poti sa o faci, dar in acelasi timp sa sesizezi exact limita dintre mila si compasiune.... Avand doar 50 de kg, nu poti sari sa salvezi de la inec un om cu o greutate de 150 de kg, pentru ca aceasta inseamna sinucidere, implicit MILA, nu COMPASIUNE!
Nimeni nu spune ca munca este o non-valoare...., ba din contra ``munca este bratara de aur``... totusi cu o limita... Atunci cand iti sacrifici copii, familia, linistea..... pe altarul muncii, cand munca devine un drog, un drog care produce bani, bani care se duc de unde au venit si nu lasa in urma lor decat niste amintiri vagi ai unei asa zise fericiri, fericire pe care nici macar fotografiile din concediile petrecute, nu au reusit sa o surprinda, sa o contureze.... 
Atunci, inevitabil, ne intrebam..... pentru ce am pierdut atat amar de timp intr-un birou? 

:)))

Ahhhh, da.... pentru ca trebuie sa avem o casa mai frumoasa ca a vecinului.... stiti voi ca tapetul meu este adus din Grecia?.... pentru ca masina mea este mai buna decat a colegei mele...., pentru ca tu ai fost in concediu anul trecut in Turcia, iar eu doar la Mamaia, si pentru ca anul acesta vreau in Egipt, chiar daca situatia social-economica nu este foarte favorabila.... Daaaa..., pentru ca eu ma imbrac de la Afi Palace, iar tu de la Obor... si vrei sa iti permiti shoping la Milano.....
Si tot asa....
Toate acestea sunt orgolii, orgolii care formeaza realitatea ``groaznica``, de care ne este teama si pe care o aparam cu toata fiinta noastra, cu pretul NEGARII propriului Sine!