Candva... undeva.... o femeie cu parul alb... o femeie care a aflat ca pentru ea ( ca si pentru toti ceilalti) cel mai important lucru in viata este IUBIREA. Iubirea de sine si pentru tot ceea ce o inconjoara!
Aceasta femeie ajunsa la o varsta venerabila era singura... oare de ce????
Ei ii ajungea SA IUBEASCA!
Am intrebat-o... `` De ce esti singura?``
Si ea imi spune: ``OOOoo , draga mea... eram cam de varsta ta, cand dupa suisuri, coborasuri si tot felul de incercari prin care mi-a fost desavarsita credinta in El, am realizat ca viata este cel mai mare cadou pe care l-am primit!
Viata, adica Spiritul meu, bucatica mea de Dumnezeu care salasuieste in mine de cand am venit si pana voi pleca.... Atunci am invatat sa il iubesc pe El, si mai ales sa ma iubesc pe mine!
Dar, de ce te uiti asa la mine? Ai impresia ca sa suna egoist?
Nu, nu este egoist, este foarte NORMAL sa fie asa! Daca tie iti este bine, toti cei din jurul tau vor fi bine! ``
Dragul meu eu eram foarte contrariata... nu intelegeam... de ce????? Si am cerut lamuriri: Imi explici te rog?
Iar, ea spune....
`` Sigur! ... sunt singura, pentru ca am ales sa fiu singura!
Pentru ca oamenii din jurul meu nu au inteles.... ei sunt oglinga mea... iubirea mea se reflecta in ei.... ca o proiectie....
Intotdeauna am privit la cel din fata mea si daca am simtit ca ceva ma deranjeaza, am inteles ca, ceea ce ma deranja la ei, de fapt era problema mea.... Umbra mea..... daca imi placea ceva, acel ceva era Lumina mea... in mine ca si in noi toti este Lumina si Umbra... Nu se poate una fara cealalta! ```
.... nu m-a lamurit..... si insist : te rog ajuta-ma, nu mai inteleg nimic acum....
`` dragostea vietii mele a fost un baiat frumos, inalt, brunet, cu ochii imensi, stralucitori, plini un spirit foarte batran, spirit, dupa care spiritul meu era innebunit!
Lucrul acesta l-am aflat tarziu... astfel mi-am explicat si nevoia permanenta ``de el```de-a lungul vietii!
L-am intalnit la varsta la care o fetita isi da seama ca intre ea si un baiat, sunt anumite diferente.... nu mai suntem copii... desi inca saream elasticul si jucam sotron in fata blocului... eu eram constienta de el.... am inteles ca il iubeam! Greu de crezut ca la 13-14 ani poti iubi cu atata pasiune..... dar asta se intampla... IL IUBEAM! ``
`` si inca il iubesc! Este o dragoste ce nu se poate opri aici, si asa cum a venit cu noi odata, asa va pleca cu noi in viata viitoare!``
Dar, de ce nu esti cu el? Nu mai traieste??
``oo, sigur ca da! Este bine sanatos! Doar ca, asa cum ti-am spus, am ales!``
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu