Dupa 10 ani ... un deceniu... un deceniu trait in marele oras!
Cei doi inca nu m-au parasit, doar ca prezenta Ramonei am simtit-o mult mai mult in ultimii doi ani, dupa plecarea tatalui meu, plecare despre care am sa imi rezerv dreptul de a va povesti intr-o alta postare.
Cei opt ani in care tatal meu a fost langa mine, aici in Marele Oras, au fost fenomenali!
Desi atat eu cat si medicii nu am mai sperat la minunea numita Matei, Dumnezeu a vrut ca el sa vina in viata mea! Acesta este cel mai mare dar, pe care l-am primit in viata aceasta!
Dupa multe peripetii, dupa multe lectii invatate, dintre care cea mai importanta : ai grija sa fi pregatit atunci cand ceri ceva lui Dumnezeu! S-ar putea sa primesti, iar daca nu esti pregatit pentru ceea ce ai cerut, caderea este dureroasa, atat de dureroasa incat se poate intampla sa nu iti revi niciodata!
Mi-am revenit, cu mii de multumiri Domnului! Am realizat ca langa mine sunt doar cativa oamneni, nici ca as avea nevoie de mai multi! Am realizat cat de importanta este sanatatea pentru om,! Si cel mai important, simt cum s-a inchis un ciclu din viata mea!
Acum sunt chiar la inceputul unei perioade noi, perioada semnalizata din toate partile, cu plancarde colorate, sunete si trambite!
Iubirea vietii mele se numeste Victor. Ne-am intalnit in urma cu multi ani, atat de multi incat nu imi mai amintesc ... dar nu mai are importanta data exacta. Important este faptul ca la inceputul acestui nou drum , el reapare in viata mea, urandu-mi bun venit in viata lui! Adica, tot ce mi-am dorit vreodata! Tot ceea ce am sperat cu ani in urma, urmeaza sa se intample acum! Acum, pentru ca abia acum, sunt pregatita pentru NOI!
Si cum am aflat ca drumul care se deschide, este drumul corect...? Este o poveste incredibila pentru multi, o poveste care il are in prim plan pe Matei ....
Destul de suparata, mai ales pentru ca nu intelegeam ce mi se intampla, pentru ca Victor, a avut un comportament ciudat, din punctul meu de vedere, pentru ca nerabdarea ma impingea de la spate... toate erau cu susul in jos. Nimeni nu se intelegea cu mine, si mai grav era faptul ca nimeni nu incerca sa se inteleaga cu mine... poate doar... copilul meu care intr-o dimineata, vine zambitor la mine si imi spune:
``-Mami, stii cu cine am visat aseara?
- Nu, mami, nu stiu! Cu cine?
- Cu Victor!!``
Siderata ma uit la baietelul meu de 4 ani si 5 luni, si nu inteleg... de unde stie de Victor? Niciodata nu i-am vorbit de persoana lui! Nici macar numele nu i l-am pomenit! Si il intreb:
`` - Mami.... dar, tu stii cine este Victor?
- Da, stiu! Este omul care te iubeste, si pe care il iubesti!``
Acesta a fost raspunsul la toate intrebarile pe care mi le pusesem in ultima perioada!
Si asta nu este tot...
Dupa o saptamana, il intreb eu pe el:
``- Mami sti cu cine am vorbit ?
- Cu tati!
- Nu mami, nu cu tati...
- Cu unchiu`!
- Nu mami, nu am vorbit cu unchul, am vorbit cu Victor!
La care, el cu ochii mari...
- Dar cine este Victor, mami?``
Acesta este unul dintre cele mai clare semne primite de mine, vreodata! Divinitatea l-a ales pe baietelul meu pentru a-mi transmite ceea ce trebuia sa inteleg!
Si nu a fost singurul semn legat de aceasta problema, doar ca a fost semnul care nu m-a lasat sa gresesc , mi-a dat de inteles ca drumul este stabilit, curat, fara ocolisuri, sigur, si plin de tot ceea ce imi doream!
Este atat de bine atunci cand ai ochi, pentru ca poti vedea! Este atat de bine atunci cand ai urechi, pentru ca poti auzi! Este atat de bine atunci cand vezi, sau auzi SEMNE... pentru ca sti care iti este drumul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu