Este aproximativ ora 6.30...
atat de dimineata... ma uit spre ferestre... draperiile sunt trase... nu
recunosc locul in care sunt... Am dormit atat de adanc..
Apoi ma intorc spre
stanga... il aud respirand... si imi
amintesc... Ceata care se instalase in memoria mea se ridica usor... sunt langa El! Imi amintesc cate emotii am
avut inainte cu o zi...
Plecata fiind de la ora 5, si dupa cei mai lungi 350 de km, parcursi, parca in reluare, si totusi ajunsa la destinatie, conform
planului pe care mi-l facusem de acasa, emotiile nu imi permiteau sa ma bucur, ca in sfarsit, respiram acelasi aer cu el!
Omul
este foarte ciudat... Desi, certitudinile, din toate semnele primite in dar,
incercau sa ma calmeze, totusi micul diavol
din mine, radea... si incerca sa ma supere, transmitandu-mi tot felul de indoieli,
menite sa imi umbreasca bucuria!
Atunci am hotarat ca
cel mai bun lucru pe care pot sa il fac, este sa i-au micul dejun... Si ma asez la masa,
imi alung toate indoielile si imi spun: “
Doamne, viata mea este in mainile Tale!
Faca-se voia Ta!” Ma bucur de rasaritul
soarelui, de vantul caldut de toamna,
de aerul pe care il respir, si imi continui drumul pana la destinatie!
Ajunsa acolo El imi
spune... “ Mergem la plimbare!”... si asa incepe cel mai frumoas week-end din viata mea!
Cerul s-a unit cu
Pamantul, totul a ramas in urma! Suntem una cu Cerul!
Libertatea este coplesitoare! Nu cred ca noi, oamenii am putea tine in brate
permanent atata Libertate! Si totusi... daca am fii pregatiti...
Bucuria imi tasneste
din fiecare por al fiinetei mele!
Senzatia de apartenenta revine furtunos in
mintea mea...
Apartenenta uitata...
Am uitat ca imi apartin!
Am uitat ca apartin Universului!
Am uitat de unde vin!
Am uitat ca mi se
cuvine!
Am uitat cat de
minuntati, suntem noi oamenii!
Am uitat cat de simplu
este totul, atunci cand esti Tu!
Am uitat ce inseamna
Origine!
Am uitat ca am Drepturi
si Daruri Divine, primite la venirea mea pe Pamant!
Si ...
Am uitat ca pot urca
sus.... atat de sus....
Inima imi este
plina! Atat de plina, incat pentru o secunda, se opreste pentru a-mi
aduce aminte cat de iubita sunt! O iubire imensa, a carui prezenta este
semnalizata din toate partile! In aceste monente sunt doar iubire! Nu imi
doresc sa se termine niciodata!
Bratele lui ma tin
strans, respiram la unison... timpul s-a oprit in loc si mi-as dori sa ramana
asa!
Niciodata nu am crezut
ca pot sa fiu atat de fericita! Nu am crezut ca merit atata fericire!
Doar uitatasem... iar acum ...
Pentu ca zidurile
ridicate de mine, in jurul Spiritului meu, au fost daramate...
Pentru ca pot respira....
Pentru ca iubesc...
Pentru ca ma iubesc...
Pentru ca te iubesc...
Pentru ca sunt
iubita...
Pentru toate
acestea... MULTUMESC!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu