Moartea unei fiinte ne intristeaza, iar daca aceasta este una apropiata, noi cei ramasi aici, suferim!
Uitam ca fiintele dragi odata plecate, merg spre lumina, uitam ca rolul lor aici s-a terminat. Intotdeuna ne punem intrebari de genul: De ce? sau Ce ar fi fost daca ea, sau el ar fi trait? Si avem impresia ca viata noastra ar fi avut un alt curs! Ne inselam! Noi am venit pentru propria evolutie, pentru a trai darul primit de la Dumnezeu, zi de zi, ceas de ceas, clipa de clipa!
Trecerea in nefiinta a unei persoane dragi, nu ne este data in semn de pedeapsa, pur si simplu plecarea este iminenta, lectia s-a terminat! Noi inca suntem aici, deoarece mai avem de invatat!
De cele mai multe ori luam un asemenea eveniment mult prea personal decat ar trebui, si odata cu el ne aducem aminte de greselile din viata noastra, greseli pentru care nu ne-am iertat, nu ne-am cerut iertare si nu am fost iertati .
Pentru ca toate acestea nu au legatura cu noi, nu anuleaza greselile noastre. Parerile de rau pentru faptele, vorbele, gandurile pe care le-am facut, le-am spus, sau le-am avut, suferinta provocata celorlalti, sunt mai vii ca niciodata in aceste momente, ... si ne macina!
Dupa mine, cea mai importanta lectie a vietii este IERTAREA! Tot ce ne ramane de facut este sa ne iertam pentru greselile noastre, sa ne crem iertare celor ce inca sunt printre noi, apoi sa ne cerem iertare Domnului!
Eu multumesc, pentru tot ceea ce am primit bun si rau! Multumesc, pentru noua fiinta in care m-am transormat! O fiinta care a reusit sa se ierte, sa ierte la randul ei, sa isi ceara iertare de la cei din jur si de la Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu