sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Inima

Atat de mut timp a trecut, de cand nu am mai coborat din emisfera crebrala, incat  am  uitat cum este sa traiesti, altfel, decat in mod logic!
Toate bune si frumoase... pana aici. 
Dar, atunci cand esti pus in fata propriei tale inimi, cand iti este cerut sa alungi toate gandurile, care bantuie prin mintea ta.... si mai ales, reusesti sa ajungi in momentul, in care, este liniste in capul tau.... ceva fantastic, se intampla!!!
Traim in propria realitate, alaturi de un adevar relativ, creat de minunatul nostru partener, Creierul!
Acolo totul este gri! 
Da, gri!
Intotdeauna ceva nu merge asa cum iti doresti, intotdeauna sunt piedici, sau numiti-le cum doriti, dar niciodata nu se intampla ca in jurul nostru sa fie doar alb! Ca am intalni si negrul.... nu ar fi o problema, am sti cum jucam... in alb si negru... 
Insa, acel gri al zorilor de zi, care ne blocheaza prima respiratie constienta, ne face sa cautam in toate partile o scapare! 
Alb!
Lumina!
Liniste!


Cobori in  inima!
Iti este teama de ceea ce vei gasi acolo!
Atat de teama..... prima reactie, este...... Fuuugi!
Si fugi atat de tare, incat in urma ta, raman doar nori de praf!!
Cand ai obosit din cauza efortului depus, cand ai obosit, de a fugi, de a te ascunde,  te asezi pe o bordura pentru  a te odihni... capul tau este greu, asa ca dupa o betie crunta, totul se invarte in jurul tau, respiri sacadat..., iti sprijini capul  in palme, si realizezi ca nu ai scapat!
Inima ta, este tot acolo, doar ca acum bate mult mai tare! Iti sare din piept, rugandu-te sa te opresti, sa stai sa o asculti! Sa o asculti macar o clipa!
Dar, noi ... NU, si NU! Poate alta data!!!
Ferice de cel care se opreste la timp, si isi asculta Inima!
Eu nu sustin ca m-am oprit la timp! Spun doar ca m-am oprit, si... 
Atunci cand, mintea mea a tacut, goala fiind, de toate gandurile care ma bantuiau, de foarte multa vreme, cand am reusit sa intru in inima mea.... surprise!!!!
Ceea ce ma asteptam sa infrunt, este efectiv sters!
Ma intreb: De ce, am intarziat atat de mult??!!
Tatal meu..., mama mea...., fostul sot..., prietenii mei..., asa zisul meu iubit..., si multe altele..., toate sunt departe, acolo sus, in mintea mea, si atat!
In inima, am gasit bucuria copilului meu drag! Bucurie, care intotdeauna mi-a amintit, cat de mult ma iubeste, si cat de mult il iubesc!
Si am mai gasit in inima..... o mare surpriza! Atat de mare incat, acum, mi-am premis, pentru ultima oara, - asta este o promisiune facuta mie-  sa o pun sub lupa necrutatoare a creierului meu!
Am intors-o pe toate partile, am sucit-o, am rasucit-o, si dupa toata aceasta minutioasa cercetare....
Concluzionez: desi, ceea ce se intampla, pare ireal, desi toata logica imi urla in cap ``opreste-te``, desi auspiciile nu sunt tocmai favorabile....


Totusi Inima mea s-a indragostit!


Oare de ce ma mir? 
In Inima nu puteam, sa gasesc altceva, decat Iubire!
Si am gasit!
Am gasit....  iubirea pura pentru copilul meu, si am mai gasit, iubirea mea, pentru un om care merita sa fie iubit, pentru tot ceea ce reprezinta el in inima mea, si nu numai... Merita sa fie iubit neconditionat!


.... si era atat de aprope!


.... daca lasam inima sa conduca, si creierul sa execute, griul devine alb! Asta este o alta poveste!









3 comentarii:

Liviu R. spunea...

mi-a placut foarte mult, drept pentru care mi-am permis sa public si pe MWB! sper sa fie ok, in caz contrar pot remedia!

ReikiWellnessNYC spunea...

Sunt impresionata de acest blog ... Nu l-am citit decat astazi dupa ce mi l-ai aratat ... Superb. Ma bucur din INIMA ca ai avut aceasta incursiune in adancul inimii tale ... Inima nu te inseala niciodata... Stii ca adevarul e numai in inima ta ... Te iubesc suflet inalt.

Cuvinte inaripate~~ spunea...

frumos spus

cu respect Irina !!!