joi, 26 februarie 2015

Copilăria copiilor noștri!!

Stau și mă uit în jurul meu și observ....
Politicieni corupti care au dat bot în bot cu justiția - abia acum în 25 de ani - ;
O parte dintre noi își caută spiritualitatea în tot felul de cursuri....
O alta parte dintre noi care sta priponita în fata televizorului uitandu-se la politicieni, la manelisti, la programe de divertisment... În ideea de a face ceva pentru noi, pentru a ne "relaxa"....
Oameni simpli care nu mai apuca sa vadă nici una nici alta, pentru ca adorm înainte de ași săruta copilul de noapte buna...
Copilul....
Nu luam nimic cu noi la momentul plecării! !!
Dar absolut NIMIC! - pentru ca un rand de țoale și 4 scânduri nu înseamnă ceva -
Ce lasam în urmă.... noi cei care nu suntem genii ale matematicii, ale artei, sau ale literaturii??
Lasam doar copii și educația lor!!
Copii!!!
Pai sa privim în jurul nostru...
Copii sunt prea singuri,  incercanati,  obosiți, stresati, grași, slabi....
Toată lumea, în frunte cu noi, le cere mult peste puterile lor de COPIL, de 7 , 8, 10, 15 ani.
Sa nu ne facem ca nu vedem!
Sa nu așteptăm, cu gândul ca timpul le rezolva pe toate!
Sa facem ceva!
Programa școlară este dezastruoasa!
Televiziunea este unul din factorii educaționali, care numai educație nu face! Sa nu spunem ca nu vedem ce le este indus copiilor în desenele animate!
Noi ca și părinți nu mai avem timp sa fim părinți!
Basca, nu știm cum sa fim părinți! Nimic din ceea ce am văzut la părinții noștri nu putem aplica, pentru ca acel comportament de parinte nu mai este în tendințele noii mode educaționale!
Si atunci ce facem?
Stăm pasivi și ne uitam la tot ceea ce avem mai scump pe lume, ne facem ca nu știm,  nu vedem, nu putem, sa luam nici o măsură! !!
Eu cred ca putem!
Asa cum ne găsim timp de a urmări tot felul de situații care nu sunt nici măcar interesante, dapai importante, putem găsi timp și spațiu pentru ca moștenirea pe care o lăsăm în urma noastra sa reușească măcar cât am reușit noi!!
Important este sa ne apucam de a face ceva... orice!!
Ideea este ca buturuga mica răstoarnă carul mare!

Si întrebarea cheie: De unde începem! !!

P.s. Părinții noștri sunt cel putin mulțumiți!

sâmbătă, 29 martie 2014

Himerele


HIMERA....     
http://www.fanpop.com/clubs/greek-mythology/images/13352388/title/chimera-photo

In mitologia antica greaca, se spune ca Himera este un  monstru cu cap de leu, corp de capra si coada de sarpe, care scuipa ``un foc infernal``, de o rautate si o ura fantastica fata de cei din jur, fiind crescuta sa terorizeze pamanturile inconjuratoare.... O bestie mareata si infricosatoare, puternica si agila.... 

Acum...

Astazi...
Aici...

Cati nu suferim deoarece ne dorim ceva... un bun, o persoana, un job, sau orice altceva....  Consideram ca ni se cuvine, ca este al nostru, ca trebuie sa apara... azi, maine...
Si ghici ce??? 
Nu apare nici din stanga, nici din dreapta... nu apare de niciunde...

Himera, amagirea sau  iluzia,  este tot o bestie mareata, infricosatoare, puternica si agila... 


      Singurii vinovati pentru ea ca inca exista, suntem noi, oamenii... 

      Cei care avem iluzia ca ``vedem`` dincolo de un simplu ``nu``, dincolo de barierele sortii... vedem tot ceea  ce imaginatia poate creea dupa bunul plac ... iar daca  ``imaginatia este limita``, dupa cum sustine un bun amic...  bestia ajunge infricosator de puternica... 
      Ne amagim cu jumatati de masura cel putin o data in zi.... iar acest lucru este extrem de mult, ii alimenteaza monstrului agilitatea ingaduindui sa ne joace pe degete...

Si ne joaca azi, maine si poate tot restul vietii, doar pentru ca ii ingaduim!!
   Este destul de inoportun pentru ca eu..., - o persoana care traieste oriunde altundeva decat aici in ``realitatea zilnica``, creeata de altii pentru noi, -  sa vin sa va povestesc despre acest monstru... 
Dar....
      - faptul ca imaginatia este limita nu inseamna ca totul este  o iluzie, diferenta o face simtamantul... Atat timp cat simti ceea ce este in tine, sau langa tine iluzia este spulberata. 
              TU poti fii ceea ce vrei, cand, cum si unde vrei!!
      - compromisul ne este impus intotdeauna de conventia sociala, dupa spusele lui Nicolae Manolescu... Dar... 
          Sarutul ramane o punte, chiar daca a fost compromis de Iuda!    (Vasile Ghica)

         Reusita sta in a face in asa fel incat talerul balantei sa ramana drept... 
         Toate acestea prin increderea in Divinitate si propria persoana, prin tot ceea ce simtim, prin semnele care ne sunt date, si care ne tin pe calea cea dreapta.
          Atat timp cat suntem pe calea noastra, nimic nu poate interveni!!
                                               ...... Se intampla doar ceea ce trebuie sa se intample!!! Si nimic altceva!!!

.... P.S. aici monstrul nu are cum sa patrunda.... :)










       



duminică, 12 august 2012

Dulapul

     Intotdeauna trecutul te ajunge din urma, si nu doar daca unele dintre sertarele lui au ramas deschise...
Te ajunge din urma si daca sertarele sunt inchise,  te trezesti fata in fata cu el pentru ca, a trebuit sau nu, ai aruncat in acele sertare  tot felul de chestii, chiar si nerezolvate...
... sunt acolo... aruncate...  fara sa le fi clasificat, etichetat, rezolvat si arhivat.

Si vine....
     Te trezesti cu el buluc peste tine, blocandu-ti viitorul...
Stai si te intrebi unde ai gresit sau ce ai gresit...
Ceea ce ai visat, nu se mai intampla, desi, in prezent ai avut o grija deosebita de actiunile tale, ai facut tot ceea ce trebuia sa faci, pentru ca dorinta ta atat de fierbine sa iti lumineze viitorul! 

     In prima faza nu intelegi ce se intampla, ramai consternat, fara nici un fel de reflex in fata acestui val furios, care iti darama castelul de nisip la care ai lucrat atat de minutios, si in care ai pus atat de multa speranta. Speranta in acel ``altceva`` pe care il cauti de la inceputuri.
Lacrimi mai sarate decat apa marii iti inunda ochii, te orbesc, si te ingenuncheaza in fata nisipului fin, nisip pe care nu regasesti nici o urma din minunatul tau castel!

     Esti din nou in fata dulapului tau cu sertare, sertare care odata cu marele val s-au deschis, si care iti atrag atentia ca trebuie sa te apuci de treaba! Stai si te uiti la el, nu stii de unde sa incepi...

    Ai crescut, si acum inalt fiind, te indrepti catre sertarele superioare, incepi sa arunci acele chestii al carui loc nu este acolo, pe restul le clasifici, etichetezi, si incerci sa le rezolvi, pentru ca apoi sa le  arhivezi...
Doar ca rezolvarea nu este de gasit... Te chinui sa gasesti explicatie... Esti obosit, te asezi in sezut in fata Dulapului cu capul in maini...
Zambesti!!!
La un moment dat cineva, de acolo de sus, iti ridica  privirea si observi sertarele de jos! Realizezi ca de acolo trebuia sa incepi, cu primele sertare, de la inceput, din copilarie!!
Ceea ce initial in viziunea ta parea un lucru usor de facut, se dovedeste destul de complex, dar acum nu te mai sperie acest lucru!

Acum nu mai esti singur! 
Acum stii exact ce trebuie sa faci!
Acum stii exact de unde trebuie sa incepi!
Acum stii exact ca la final, cand aceste sertare vor fi arhivate, minunatul tau dulap se va transforma intr-o stanca, si esti convins pana in maduva oaselor ca ceea ce vei construi pe, din, si in aceasta stanca, nu va putea fi daramat niciodata, nici macar de  un tsunami!!!!    
 




 


  

duminică, 5 august 2012

Zborul

Totul este verde in jur...
Rucsacul din spate este foarte greu, m-a incetinit mult...
Ceilalti au ramas in urma... mult in urma...
Imi arunc privirea inspre ei, le fac semn cu mana, si  imi continui drumul pe cararea ingusta dintre brazii inalti...
Niciodata nu mi-am inchipuit ca pot fi atat de fericita....
Drumul continua...
La un moment dat in cale imi apare o poienita larga, de unde cararea mea se ramifica catre cele trei varfuri care imi apar in cale... unul mai inalt ca celalalt...
Sunt surprinsa, pentru ca nimeni nu imi spusese ca vor fi trei varfuri si nici pe care din ele trebuie sa mergem... Efectiv sunt nepregatita...
Trebuie sa decid...
Ii astept... sau nu...
Sunt foarte departe in spatele meu... de 30 de minute nu ii mai aud vociferand.....
Atunci un gand ma strapunge, si relizez ca este pur si simplu alegerea mea.....
Asa ca aleg varful din dreapta, si imi continui nerabdatoare drumul, fara sa mai simt greutatea bagajului.
Ceva ma impinge din spate si imi tot spune in ureche: `` Mai ai putin!``
Timpul..... nu il percep... nu stiu cand ma apuc cu mainile de ultima piatra, si cu o ultima zvacnire de energie ma ridic deasupra lumii!
Sentimentul este minunat!!
Aici totul este simpul... simti cum Divinitatea este in tine, langa tine, si in tot ceea ce te inconjoara!
Imi dau rucsacul jos din spate si incep sa ma invart in jurul propiei mele persoane!
Stiti... ca intr-un vals....
Zambesc cu gura pana la urechi... un zambet care nu stiam ca il pot avea!!
Parca ... ma vad.... stau...  ma uit la mine si ma bucur alaturi de  mine!!
In sfarsit sunt cu adevarat fericita!!
.
.
.
Ma linistesc si vad in stanga mea un planor....
Wow!!!!
Emilia, visezi!!!
Este un vis!!
Realizez ca sunt intr-un vis.... un vis minunat... Imi doresc sa nu  ma trezesc... continui sa visez....
Atunci ma urc in acest aparat micut, si ma las in voia curentilor care ma poarta in jurul Pamantului.....
Zbor...
Soarele starluceste, iar eu sunt langa El.... nici un nor nu este pe cerul senin...
Zbor usor peste campii si dealuri.... vantul caldut de primavara imi saruta obrajii, inchid ochii ... am senzatia ca ma contopesc cu tot ceea ce ma inconjoara!
.
.
.
visul continua....
concluziile sunt simple....
Oricat de grea mi s-ar parea viata, si oricat de greu gasesc solutii la ceea ce nu am reusit inca sa rezolv.... Totul merge mai departe si mai devreme sau mai tarziu totul se limpezeste .... ca si in acest vis....
Love you!!!























joi, 3 mai 2012

Despre....


Nu sunt atat de sarac, incat sa nu am o vorba buna pentru un om care are nevoie de sustinere morala.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu am lacrimi pentru a plange alaturi de un prieten.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu am zambete pentru cei care le-au uitat.
Nu sunt atat de sarac, incat sa uit sa rad in hohote, chiar și atunci cand am necazuri.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu dau din forta mea, celor aflati la pamant.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu am ganduri frumoase pentru oamenii din viata mea.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu mai cred in oameni, din cauza ca cineva m-a mintit.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu impart și cu ceilalti, din ceea ce am.
Nu sunt atat de sarac, incat sa uit sa le fac oamenilor cate o bucurie.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu am o mangaiere pentru un animalut.
Nu sunt atat de sarac, incat sa tin bratele incrucișate in loc sa ofer o imbratișare.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu mai iubesc, pentru ca oricata iubire aș darui, am din ce in ce mai multa.
Nu sunt atat de sarac, incat sa stau numai cu mainile intinse pentru a primi.
Nu sunt atat de sarac, incat sa imi vand sufletul pentru lucruri și bani.
Nu sunt atat de sarac, incat sa imi uit amintirile.
Nu sunt atat de sarac, incat sa imi pierd valorile.
Nu sunt atat de sarac, incat sa raman fara vise, din cauza deziluziilor.
Nu sunt atat de sarac, incat sa raportez totul la „eu”.
Si cu regret constat ca sunt prea multi saraci in jur.



Nu mai am timp sa regret ce-am facut, ce n-am facut, ce am spus și ce nu am spus...
Nu mai am timp sa imi incarc sufletul cu rautati, sa ma impovarez cu ganduri negative și probleme inchipuite.
Nu mai am timp de flecareala inutila și nici sa mai stau in preajma oamenilor pesimiști.
Nu mai am timp sa plang dupa oameni care m-au parasit și dupa oameni care nu au știut sa ma iubeasca.
Nu mai am timp sa ma intorc pe drumuri pe care le-am abandonat.
Nu mai am timp sa aștept dupa oameni indeciși, care nu știu ce vor.
Nu mai am timp sa ma lamentez, sa imi invoc mereu trecutul, eșecurile și greșelile.
Nu mai am timp sa alerg dupa iluzii și nici sa mai visez visele altora.
Nu mai am timp sa ma las folosit, mintit, inșelat, tradat și ranit.
Nu mai am timp sa ma cert, pentru ca nu mai am timp sa ma impac.
Nu mai am timp sa plec, pentru ca nu mai am timp sa ma intorc.
Nu mai am timp sa uit cine sunt și nici sa fiu cine vor altii sa fiu.
Nu mai am timp sa ma incarc cu complexe, nici sa ma simt neimportant, urat, respins și nedorit.
Nu mai am timp sa ascult zvonuri despre mine, critici, reproșuri și pareri subiective.
Nu mai am timp sa ma justific și nici sa fac eforturi sa dovedesc cine și cum sunt.
Nu mai am timp sa-i ascult pe cei care incearca sa ma descurajeze, nici sa-i las pe unii sa imi organizeze viata.
Nu mai am timp sa aman sa traiesc așa cum vreau.





M-am condamnat prea mult timp pentru greseli, pentru vorbe spuse la nervi, pentru ca am ranit oameni care nu au meritat.
M-am condamnat pentru toate promisiunile pe care nu le-am respectat.
M-am condamnat pentru ceea ce nu am spus si nu am facut la momentul potivit, pentru drumuri abandonate, pentru ca nu am avut curaj sa imi ascult inima.
M-am condamnat pentru ca m-am trezit in fata unor usi inchise definitiv.
M-am condamnat pentru ca nu am stiut sa pretuiesc anumite persoane, pentru ca am alungat de langa mine oameni care m-au iubit.
M-am condamnat ca am luat decizii sub impulsul momentului, ca nu am fost matura cand a trebuit si copil cand am avut nevoie.
M-am condamnat pentru alegeri, pentru esecuri,
pentru vise pe care nu mi le-am implinit, pentru ca am trait jumatati de masura.
Azi m-am iertat pentru tot!
M-am iertat pentru tot ce m-am condamnat in trecut.
Am facut pace cu mine, pentru ca numai asa pot merge mai departe.
Am tot dreptul sa ma iert.
Si m-am iertat.



Va iert pe toti aceia care m-ati folosit, ascunși dupa o masca a bunelor intentii și a dragostei. 
Va iert pe toti aceia care mi-ati luat cate ceva, fie ca au fost lucruri, vise, planuri sau oameni dragi. 
Va iert pe toti aceia care m-ati mintit, care m-ati inșelat și care m-ati tradat. 
Va iert pe toti aceia care pentru o perioada de timp mi-ati luat increderea și curajul de a iubi. 
Va iert pe toti aceia care m-ati abandonat fara nicio explicatie, atunci cand nu ati mai avut nevoie de mine. 
Va iert pe toti aceia care m-ati amagit cu promisiuni, ca mai apoi, intr-o zi sa imi luati toate visele. 
Va iert pe toti aceia care m-ati parasit, uneori in cele mai grele momente ale vietii mele. 
Va iert pe toti aceia care m-ati impovarat cu griji, cu regrete și cu dureri nemeritate. 
Va iert pe toti aceia care ati incercat sa ma schimbati și sa imi luati libertatea de a fi eu. 
Va iert pe toti aceia care mi-ati luat liniștea și care m-ati impovarat cu nopti pline de framantari și de lacrimi. 
Va iert pe aceia care ati fost indiferenti la durerile mele și pe toti cei care m-ati neindreptatit. 
Va iert pe toti aceia incapabili sa ma cunoașteti, care m-ati judecat dupa prejudecati proprii și m-ati denigrat. 
Va iert pe aceia care ati facut din durerile și necazurile mele, bucuria voastra și motive de barfe. 
Va iert, pentru ca vreau sa imi eliberez sufletul și mintea de voi.
Nu sunteti demni de gandurile mele și nici nu va voi permite sa imi otraviti sufletul. 
Va iert și va uit.
Sa fiti fericiti!``







Toate textele in care ma regasesc 100%, sunt preluate de pe blogul Dnei Irina:  http://www.irinab.com/



marți, 1 mai 2012

Negarea

A fost un moment in viata mea in care ma invarteam intr-o ceata foarte deasa. 
Ceata formata in cea mai mare parte din NEGARE!
Si pentru ca sunt convinsa, ca nu doar eu am fost in situatia aceasta... va voi spune o poveste....
Pana sa vorbim despre negare trebuie sa citez, desi nu stiu pe cine..., dar nu mai conteaza, urmatoarele: ``Orgoliul izvoreste din vana inchipuire ca poti placea oricum si oricand oamenilor! Orgoliul pranzeste  cu bogatia, cineaza cu saracia, iar la culcare nu ii ramane deca rusinea!``  - Multumesc, Gabi pentru ca nu ai uitat! -
De ce vorbesc despre orgoliu?
Pentru ca de fapt, de aici, pentru cei mai multi dintre noi incepe problema...., problema orgoliului care duce printre altele, inevitabil la NEGARE!!
Asa cum spuneam nu demult,  in articolul ``dupa - amiaza vietii``,  ``Mesajele diminetii, ale Egoului, sunt despre ceea ce poti, si ceea ce nu poti sa faci, despre cum te defineste societatea…``  Orgoliul apartine Ego-ului...
Bineinteles ca nu doar orgoliul sta la baza Negarii...
Intotdeauna teama de necunoscut ne paralizeaza in primul moment...
Urmatorul moment, pentru a ne apara unele interese, mai mari, mai mici, sau chiar inconstiente, contestam realitatea. 
Teama de a ne asuma acea realitate ``groaznica`` ne impinge fortat catre NEGARE.
OK, ve-ti spune... Negam!! Si??! 
Ei, na! Buboiul este gata sa se sparga, mai ales cand  in fata Negarii, sta propriul Sine!!!
In mare, desi, destul de alambicata incercarea mea de a explica, sper totusi sa se fi inteles de ce folosim negarea....
Important este sa constientizam consecintele ei!!! 
Pe scurt... Orgoliul ma orbise intr-atat, incat nimic din ceea ce de fapt este corect si normal sa conteze in viata unui om, pentru  mine nu exista! 
Ma invarteam in jurul unor valori sau mai bine spus non-valori, care ma ajutau sa fug de realitatea ``groaznica`` care batea cu barosul la usa mea... 
Dar stiti voi ca `` la usa surdului, bati degeaba! Nu te aude nimeni!``, cam asa am functionat o perioada destul de lunga de timp...
Pana intr-o zi, cand Sinele meu s-a rasculat, si m-am trezit facand lucruri, care ar fi trebuit facute cu mult timp in urma, lucruri care de fapt le cerusem Domnului...
Nimeni nu spune ca banul este o non-valoare, ba din contra, banul este un dar de la Dumnezeu, important este sa constientizam acest lucru si sa il respectam la adevarata lui valoare, aceea de ``DAR``, pentru ca nerespectat fiind, banul intotdeauna se razbuna! 
Nimeni nu spune ca este rau sa ii ajuti pe cei din jur .... Este foarte bine, daca poti sa o faci, dar in acelasi timp sa sesizezi exact limita dintre mila si compasiune.... Avand doar 50 de kg, nu poti sari sa salvezi de la inec un om cu o greutate de 150 de kg, pentru ca aceasta inseamna sinucidere, implicit MILA, nu COMPASIUNE!
Nimeni nu spune ca munca este o non-valoare...., ba din contra ``munca este bratara de aur``... totusi cu o limita... Atunci cand iti sacrifici copii, familia, linistea..... pe altarul muncii, cand munca devine un drog, un drog care produce bani, bani care se duc de unde au venit si nu lasa in urma lor decat niste amintiri vagi ai unei asa zise fericiri, fericire pe care nici macar fotografiile din concediile petrecute, nu au reusit sa o surprinda, sa o contureze.... 
Atunci, inevitabil, ne intrebam..... pentru ce am pierdut atat amar de timp intr-un birou? 
:)))
Ahhhh, da.... pentru ca trebuie sa avem o casa mai frumoasa ca a vecinului.... stiti voi ca tapetul meu este adus din Grecia?.... pentru ca masina mea este mai buna decat a colegei mele...., pentru ca tu ai fost in concediu anul trecut in Turcia, iar eu doar la Mamaia, si pentru ca anul acesta vreau in Egipt, chiar daca situatia social-economica nu este foarte favorabila.... Daaaa..., pentru ca eu ma imbrac de la Afi Palace, iar tu de la Obor... si vrei sa iti permiti shoping la Milano.....
Si tot asa....
Toate acestea sunt orgolii, orgolii care formeaza realitatea ``groaznica``, de care ne este teama si pe care o aparam cu toata fiinta noastra, cu pretul NEGARII propriului Sine! 

vineri, 20 aprilie 2012

Inca un inceput!!!

Dragilor!!!
Cat ma bucur sa fiu din nou aici cu voi!!!
Mi-ati lipsit atat de mult!!
Toate bune? 
Ce ati mai facut?
Cum ati petrecut Sarbatorile de iarna?
Despre mine va pot spune ca sunt bine, multumesc lui Dumnezeu sunt sanatoasa, restul se rezolva odata cu trecerea timpului...
Timpul, -in care ne invatam lectiile- este cel care ne vindeca toate ranile!!
De maine o luam de la inceput!!!
Cu o noua zi!
Sau putem spune cu o ``noua`` viata... cine stie!!??
Intotdeauna o noua zi, este un nou inceput!
Si pentru ca se presupune ca in fiecare zi invatam ceva....  tot asa se presupune ca ceea ce am invatat ieri, alaltaieri, acum o luna, sau un an... trebuie sa ne fie capatai in aceasta noua zi, care va incepe in cateva minute!!
Asa ca orice noua zi, este un nou inceput, pentru care MULTUMESC!!!
Insa...., dar -intotdeauna folosim cel putin aceste doua conjunctii-   pentru a simti acest lucru trebuie sa ne reamintim ca am primit inca o lectie  a vietii, lectie pentru care am venit, si odata invatata... este ca la mate: 2+2=4
Stiti.... este ceva care trebuie sa mentionez... 
Darurile..... 
Ce sunt aceste daruri??
Unul extrem de important, pe langa sanatate, bani, frumusete, etc... este lectia pe care o primim si pe care ne-o insusim!
Lectia insusita,  ne ajuta in fiecare moment in trecerea prin aceasta minunata experienta numita VIATA!!


Cu drag, 
Emilia






miercuri, 8 februarie 2012

Femeia


Gheorghe Zamfir impreuna cu naiul sau magic imi poarta in acest moment gandurile, de la aforismul lui Valeriu Butulescu ``Nu-i cereţi unei femei imposibilul. E capabilă să vi-l dea!``, catre``Femeia``, si tot ceea ce reprezinta ea, pentru acest Pamant.
Pe masa langa calculator, este uitata cheia de la masina, de ea este atasata un breloc care o reprezinta pe Fecioara Maria cu Pruncul in brate... 
Ma gandesc la ceea ce a dat Maica omenirii, ceea ce ne-a dat noua Ea, si cat de mult ne-a  iubit EL dandu-ne cel mai mare Dar pe care l-am putut primi vreodata!
Gandurile mele pleaca de la acest imens sacrificiu al Lor...
Pleaca de la Dragostea cu care si pe care Dumnezeu a pus-o in noi atunci cand ne-a creat, si vin pana aici.... in ziua de astazi  09 februarie 2012, zi in care aforismul mentionat ma zguduie....
Si ma zguduie rau.... mai ales ca realizez cu stupoare cat de mult adevar exista in aceasta fraza!!
DA!
Femeia din toate timpurile a facut imposibilul, pentru ceea ce i s-a cerut sau a avut impresia ca i se cere...
Si acum stau drept si judec stramb... sau invers, cum vreti... si intreb....
Cine este in masura sa ceara imposibilul unei femei??
http://corinastoica.blogspot.com/2010/04/
dear-malika-povestire-de-dragoste.html

Incerc sa gasesc macar un  raspuns pertinent...
Cine??
Bineinteles ca primul care imi trece prin minte este copilul ei, apoi imediat barbatul pe care il iubeste, parintii, societatea, si.... incerc sa il inserez aici si pe Dumnezeu...pentru ca ar fi primul care ar fi indreptatit sa o faca.
Dar.... este un foarte mare DAR.... Dumnezeu nu ar face asa ceva!!!! 
El nu a cerut imposibilul decat Fiului Sau, si asta pentru ca dragostea pe care Ne-o poarta este Imensa!
Daca Dumnezeu nu ar face asa ceva, de ce altcineva ar face-o?

Nimeni nu are dreptul sa o faca!
Imposibilul pe care o femeie il cauta si il gaseste, sau il produce atunci cand cautarea ei nu are succes, si il ofera celui caruia  i l-a cerut, este Darul pe care ea la primit la venire, aici in viata aceasta si pe care cum-necum il pune la dispozitia acestuia!
Intotdeauna acest Imposibil este plin de cea mai mare si  pura Iubire pe care o poti gasi vreodata, pe care cei mai multi dintre noi, si de cele mai multe ori, nu o recunoastem....

si totusi ....
Sunt convinsa ca o Femeie este capabila sa ofere aceasta Iubire, fara sa ii fie ceruta sub forma Imposibilului.... sau, si mai bine, poate sa o ofere fara sa ii fie ceruta!

Nu cereti imposibilul unei Femei....
Deschideti ochii bine si constientizati..... 
Veti vedea ca oricum ea, prin natura fiintei ei , vi-l ofera fara sa il numeasca Imposibil, si mai ales fara sa il cereti !!!!





 

luni, 6 februarie 2012

Nu pot! Imi pare rau!

Ceea ce incerc sa fac in aceste ore este un pacat major fata de Spiritul meu!
Asa ceva nu pot face!
Nu pot sa il conving, ca ceea ce aud este adevarat!!!
Nu pot face asta atata timp cat el urla din toate puterile: FUGI!!!! EMILIA FUGIIIIII!
In schimb pot sa il conving, ca inca nu a venit timpul pentru ca ceea ce stim, sa se indeplineasca! Poate ca inca nu suntem pregatiti, pentru ceea ce urmeaza!
Asta este simplu de facut! Iar daca timpul inca nu a sosit, putem astepta! Abia ce ne-am imprietenit cu rabdarea, asa ca beneficiem din plin de dragostea ei!
Nu pot ramane in situatia aceasta!
Merg mai departe, pentru ca a sta sa imi conving Spiritul de ceva ce el stie mai bine decat mine, este un pacat major, si pe langa asta, imi provoc multa  suferinta!
Am crezut ca nu exista NU POT, ci doar NU VREAU!
M-am inselat!
Viata mi-a aratat inca odata ca am multe de invatat si sunt pusa in fata faptului ca efectiv nu pot!
Nu pot face nimic! Sau doar sa stau intr-o suferinta continua... ceea ce nu imi mai permit! 
Ceea ce am in acest moment este acel NIMIC dureros.....




duminică, 5 februarie 2012

Dupa - amiaza vietii


https://lh6.googleusercontent.com/-H2Criam5RI8/TyzdPHqJRaI/
AAAAAAAAwOI/EWXoDC0qhE4/w389-h260-k/Sun_Photo_27.jpg

In ultimele zile, ghizii si ingerii mei au fost mai mult decat binevoitori cu mine!
Surprizele care mi-au fost scoase in cale, au fost monumentale!
Realizez cu bucurie ca imi sunt dizolvate toate frustrarile, pe care le dezvoltasem din cauza unor intrebari, carora nu le gasisem un raspuns satisfacator.
In urma cu cateva luni prietena mea draga, Adriana Petrescu, imi vorbea despre Ego...
Si se straduia din rasputeri sa ma faca sa inteleg ce este  cu Egoul...
Eu in nimicnicia mea aveam impresia ca acest Ego, este de fapt o parte a Eului meu...
Acum am inteles, Eul este una, iar Egoul este alta, amandoi facand parte din mine...
Doar ca acum...
Stiu clar care este diferenta intre cei doi, si pentru ca sunt convinsa ca sunt persoane carora ceea ce am aflat eu le va fi folositor, m-am hotarat sa va impartasesc descoperirile care mi-au fost scoase in cale de minunatii mei calauzitori.
Intr-una dintre zilele geroase ale saptamanii ce tocmai se incheie, pentru ca am ajuns mai devreme acasa, framantandu-ma cu  problemele stringente ale vietii de zi cu zi, cararora inca, nu le-am vazut rezolvarea, bantuind FB-ul, pe pagina Maestrului meu Dr. Ovidiu Dragos Argeseanu, gasesc un link catalogat de dansul  ``super tare`` , ceea ce in momentul urmator, imi impinge curiozitatea spre a-l deschide...
Si asa incep vizionarea ``raspunsurilor mele``....
De unde sa incep......
Cu inceputul...
Nu! Mai bine cu sfarsitul, este mai interesant...
Asa ca: ``oriunde esti si de orice varsta, esti doar la un gand distanta ... sa iti schimbi viata!``

https://lh6.googleusercontent.com/-H2Criam5RI8/TyzdPHqJRaI/
AAAAAAAAwOI/EWXoDC0qhE4/w389-h260-k/Sun_Photo_27.jpg

Te trezesti intr-o zi, de dimineata,  fara sa stii ca acea zi aduce cu ea `` momentul cuantic``, acel
 moment foarte intens, surprinzator, prielnic si vesnic,  moment in care incepi trecerea dinspre dimineata vietii catre dupa-amiaza vietii. 
Momentul Schimbarii... 
Schimbarea dinspre Ambitie inspre Sens..
Schimbare, careia  la inceput te opui, nu stii ce este cu ea, de unde vine, si unde vrea sa ajunga, de ce se produce si unde se sfarseste...
In prima faza scara valorilor tale este crunt zdruncinata, intr-atat incat alte valori, decat cele pe care le cunosteai, le aparai, traiai dupa ele, si cu ele, sunt inlocuite incet, incet, sigur si pentru totdeauna de alte valori... cu totul si cu totul altele!!
Si nu reusesti sa intelegi care este sensul acestor framantari!

``De cele mai multe ori, nepregatiti, facem pasul catre dupa-miaza vietii. Mai rau decat atat, facem pasul cu presupunerea falsa ca adevarurile si idealurile noastre ne vor servi in continuare asa cum ar trebui. Nu putem trai in dupa-amiaza vietii, in acord cu programul din dimineata vietii. 
Pentru ca ceea ce a fost grandios dimineata, va deveni minuscul seara. 
Si ceea ce dimineata a fost adevarat, seara va deveni minciuna.``

Dimineata vietii...
De cele mai multe ori, este condusa de Ego...
Ego care ne identifica cu ``Ce am!? Ce fac!? Ce spun ceilalti despre mine!?``, ne invata ca: `` sunt separat de toti ceilalti, sunt separat de tot ceea ce imi lipseste`` si mai ales, un lucru foare grav  ``sunt separat de Dumnezeu``.


https://lh6.googleusercontent.com/-H2Criam5RI8/
TyzdPHqJRaI/AAAAAAAAwOI/EWXoDC0qhE4/
w389-h260-k/Sun_Photo_27.jpg
Separatie...
Daca constientizam ca venim dintr-o singura Sursa, din Dumnezeu, ca Ea, creeaza totul si ca totul vine din Ea.... 
Daca  constientizam ca aceasta Sursa salasuieste in noi, atunci trebuie sa existe si in orice avem  impresia ca lipseste din viata noastra. 
Daca constientizam acest lucru, realizezam ca suntem deja conectati in Spirit, si ca doar trebuie sa aducem totul pe calea Sa.
Byron Katie: `` Sa crezi ca ai nevoie de ceea ce nu ai, este definitia nebuniei.``
Lao Tzu in Tao Te Ching spune `` Tao (Dumnezeu) nu face nimic, si totusi nu lasa nimic nefacut!``
Problema este ca nu stim cu adevarat cum sa ne mutam in `etapa cu sens` a vietii noastre.
Nu stim exact daca raspunsurile intrebarilor noastre vin de la Ego sau de la  Eul Superior. In  aceasta perioada de schimbare, ne chinuie din interior intrebari a caror raspuns nu dorim sa il gresim....
Stim cate ceva... nu stim nimic concret... cautam febril raspunsurile corecte...
Si totusi... sa ne amintim ca ``totul in Univers, trebuie sa fie ca acela de unde a venit``.
Raspunsul venit din Eul Superior la ``cine? ce? cum?``, este Binecuvantarea!
Astfel Ambitia se transforma in Sens si ajungi intr-un punct in viata ta, de unde incepi sa fii ghidat de ceva care este mult mai mare decat tine. Trebuie doar sa te analizezi, sa ramai acolo, sa ramai conectat cu Dumnezeu, si astfel `etapa cu sens` a vietii tale va prelua stacheta!

Si odata ce treci spre dupa-amiaza vietii tale, este imposibil sa te intorci.
Se spune ca atunci cand ai incredere in tine, ai incredere tocmai in ceea ce te-a creat!
Este acolo sa ne spuna cine suntem si care este menirea noastra!

Exista vreun scop pentru Ego?
Pur si simplu nu merita sa il aperi!
Egoul este Sinele fals! 
Si cand il aperi,  aperi o iluzie!
Daca vrei sa vezi usile deschizandu-se in viata ta, detaseaza-te de ceea ce spune Egoul tau si permite-ti tie insuti sa traiesti din acest loc divin numit Spirit.
https://lh6.googleusercontent.com/-H2Criam5RI8/
TyzdPHqJRaI/AAAAAAAAwOI/EWXoDC0qhE4/
w389-h260-k/Sun_Photo_27.jpg
Mesajele diminetii, ale Egoului, sunt despre ceea ce poti, si ceea ce nu poti sa faci, despre cum te defineste societatea…

Scara de valori a unui barbat in dimineata vietii, dupa anumite studii,  are urmatoarele cinci valori: BANII, cum sa faca bani, cum sa ii pastreze... AVENTURA, distractia, adrenalina… Sa REALIZAZE tot feluri de lucruri… Sa SIMTA placere… Sa fie RESPECTAT.




     O femeie in dimineata vietii, tot dupa aceleasi studii, are prinse urmatoarele in scara valorilor : FAMILIA… O senzatie de INDEPENDENTA… CARIERA … Incadrarea in SABLON… Sa fie ATRACTIVA… ``toate valorile mele depind de faptul cum arat``

   Odata cu schimbarea incepi sa traiesti clipa, avand incredere unde te va duce Sursa ta.
   Incepi sa te detasezi de rezultate. Aceasta separare iti permite sa nu te mai lupti mereu si permite lucrurilor doar sa vina la tine. 
   Nu mai esti persoana care face lucrurile sa se intample, ci le permiti sa apara. 
   Atunci, lupta a disparut!
   Realizezi ca nu esti aici ca sa fortezi viata, sa faci o lupta eterna din ea, esti aici pentru a te bucura, si pentru a trai in pace.
   Cam asta se intampla, cand esti in dupa-amiaza vietii.

   Mesajele dupa-amiezii sunt despre conectarea cu o energie care raspunde de tot ceea ce exista in Univers. 
   Astfel scara valorilor pentru un barbat trecut in dupa-amiaza vietii, arata cam asa: Spiritualitatea… Pacea personala… Familia… Voia lui Dumnezeu… Onestitatea…   
   Iar pentru o femeie, cam asa: Propria dezvoltare personala… Respectul de sine… Spiritualitatea… Fericirea… Iertarea…


   Sa traim virtutiile vietii, este tot ceea ce avem nevoie sa facem! 
   Dupa Lao Tzu virtutiile vietii sunt:
  •   - Reverenta in fata vietii, respectul. 
  •   - Sinceritatea, adica nimic mai mult decat onestitate.
  •   - Amabilitatea, se manifesta ca si bunavointa in vietile noastre.
  •   - Oferirea ajutorului, care se manifesta ca servire.
     Exista ceva foarte profund in noi, care vrea sa se simta implinit, care vrea sa stie ca ``viata mea a facut o diferenta``, ca ``am parasit aceasta planeta pe care am trait, mai bine decat atunci cand am sosit``. Vrea sa stie ca ``viata cuiva a fost in mod profund atinsa, datorita existentei mele``. 
   Pentru a sintetiza virtutiile, Dr. Dyre aminteste de spusele lui Iisus: ``Daca vrei sa fii ca Mine, stiind ca noi doi suntem asemanatori, Eu te voi ajuta. Daca vrei sa fii diferit de Mine, voi astepta.... pana cand te vei razgandi!`` (in cap. ``Fapte``), si il citeaza pe Hafiz: ``Chiar si dupa tot acest timp, Soarele niciodata nu ii spune Pamantului : Imi esti dator!``

    O iubire ca aceasta ilumineaza o lume intreaga!
    De ce trebuie sa murim pentru a intelege?
  Trebuie sa fim capabili sa intelegem cat timp suntem aici!!
   
  
Sursa acestui articol este  ``DE LA AMBITIE, LA SENS - DESCOPERIND SENSUL VIETII TALE``, filmul in care Dr. DYER ne vorbeste despre sensul vietii. 


marți, 31 ianuarie 2012

De ce?



De ce?
O intrebare care este pe buzele tuturor, - mai ales pe buzele mele - si nu doar in ultima perioada!
O intrebare uzitata oriunde, oricand, si  in orice domeniu al vietii noastre!
Fara aceasta intrebare si raspunsul ei, ceva la nivelul creierului nostru nu functioneaza corect...
Hmmm ....
DA!!! 
Logica, de care avem atat de multa nevoie, nu isi poate exercita dictatura!!
Ne intrebam... iar si iar, la nesfarsit...
Si culmea, doar atunci cand exista probleme.... 
Ok!... exista si exceptii... rare, cei drept, dar atunci cand exista probleme, de regula....
Intrebam... in stanga, in dreapta, ne intrebam .... sau, intrebam Divinitatea....


De ce??
De ce... am pierdut... un prieten, sau pe cineva drag, un bun, o afacere, bani, un statut,  ... si multe altele....?
De ce... nu se rezolva o situatie... ?
De ce... sunt impiedicat in a-mi atinge scopurile....?
De ce... ma iubeste?


Si te tot intrebi!
Raspunsul nu il primesti  niciodata, de acolo, de unde logica ta, se asteapta sa apara!
Doar este o intrebare a Logicii, raspunsul asteptat trebuie sa fie pe masura!!
Si culmea raspunsul nu vine de unde este asteptat, si nici la momentul la care, fara el ai impresia ca nu mai poti respira!
Ups..... se poate intampla, ca niciodata sa nu primesti raspuns la aceasta intrebare......!!!


Totusi....
Undeva in interiorul nostru constientizam ca aceasta intrebare, este o intrebare TABU!
Este o intrebare... vom spune!
Intr-adevar, este o intrebare!
Doar  ca este o intrebare, care nu este permisa!

Pentru ca raspunsul acestei intrebari, exista in noi si trebuie doar simtit!!! 
Tot ceea ce experimentam, rau sau bine, experiente, in urma carora ne intrebam ``DE CE?``, au un singur raspuns: 
Aceasta este Viata Mea! 
SUNT IN VIATA ACUM, AICI, PE PAMANT!! 

Nu te intreba! 
Este purificarea Spiritului tau!
Purificare prin oameni, boala, sau moarte! 
De tine depinde, cat de repede intelegi ceea ce se intampla in tine, cu tine si in jurul tau! 
De cat de repede iti inveti lectia, de cat de repede elimini agresivitatea din tine si din afara ta, de cat de repede distrugi atasamentele, care, apropo, nu sunt  permise niciodata!
Multumeste pentru tot ceea ce traiesti!
Si nu uita doua lucururi esentiale:
ORICE S-AR INTAMPLA, PASTREAZA IUBIREA DIVINA!!!
si  
IN FATA LUI DUMNEZEU, NU ESTE NIMENI VINOVAT!



















miercuri, 18 ianuarie 2012

ROMANIA ASTAZI!

Stau si ma uit in jur...
Pe o parte ma bucur... Sau  mai bine spus un ochi rade, altul plange!
Eram copil in `89... aveam 13 -14 ani, imi aduc aminte perfect de momentul in care, in oraselul din care vin, oamenii strigau fericiti pe strada: `` A fugit Ceausescu!!``
Eu si prietena mea doar ce iesisem de la un film si stateam in fata cinematografului consternate : ``Oare este adevarat?`` Nu imi venea sa cred!
Teroarea urmatorului meu gand a fost: ``Cand se va intoarce Ceausescu, va fi vai si amar de noi!``
Si chiar asa este!!!

Apoi zilele au trecut... Ceausescu a fost omorat, iar eu mi-am continuat copilaria linistita... atat cat a fost posibil... 
Eram mandra de tara mea!
Visam ca de acum inainte, totul va fi ca in America!
Aveam tot ceea ce ne trebuia ca sa traim ca si acolo!
Apoi a inceput nebunia, s-a vindut totul, s-a fura tot ceea ce se putea fura...,
Ne-au mintit de atunci, pana acum... 
Astazi stau si ma rog : Doame! Fa ceva pentru acest popor! Da-ne un semn, sa stim ce trebuie sa facem!
Am impresia ca ne invartim intr-un cerc!
Nu pot fi alaturi de cei de la PSD, si acolitii lor! Nu pot uita ca ei au dat startul acelor ``minunate acte de comert`` in care tara mea a fost vanduta bucatata, cu bucata! Nu pot uita ca ei au fost primii care au uitat de rusine, si au furat tot ceea ce a fost de furat, de la bani pana la onoarea noastra! 
Dar, nu pot fi alaturi nici de PDL, cei care astazi, cica ne conduc!
NE CONDUC ... CATRE CE NE CONDUC???!!
Suntem in dezastru! Nu mai au catre ce sa ne conduca!

Oamenii vor sa munceasca!! 
Oamenii vor sa traiasca decent!!
Oamenii vor sa zambeasca din nou!!

Cum ar putea face asta, astazi????!!!
Nu vreau sa insiruiesc acum motivele pentru care NOI, OAMENII, din aceasta tarisoara, Romania, nu mai putem face NIMIC!
Dupa 20 de ani de ``America``, suntem liberi, de a nu face nimic!!

Clar este faptul ca, NU MAI PUTEM RESPIRA!! 
Nu mai putem respira, nu ne mai este permis sa respiram, pentru ca nu  mai avem cu ce sa platim  aerul pe care il respiram! AER atat de necesar, PENTRU A EXISTA!!!

Vreau doar sa spun ca sunt din nou consternata!
Dintre toti cei care astazi sunt acolo in Parlamentul Romaniei, eu personal nu pot numi o singura persoana, pe care mi-o doresc in fruntea noastra!
Nu stiu catre cine sa imi indrept privirea... 

Instinctul meu de supravietuire are nevoie sa se agate de o micuta lumina.... chiar daca este luminita de la capatul tunelului... AM NEVOIE DE EA!

Si totusi... faptul ca miile de oameni sunt acolo in strada, in toata tara,  si cu ultima suflare PLATITA cu varf si indesat, isi cer drepturile, ma face sa sper ca de nicaieri vor aparea acei oameni care stiu sa faca lucurile asa cum trebuie facute! Pentru ca sunt convinsa ca acesti oameni, exista! Le trebuie doar curaj!!
Iar noi suntem acolo pentru a-i incuraja!!




sâmbătă, 31 decembrie 2011

vineri, 30 decembrie 2011

Cuvantul....

https://plus.google.com/u/0/photos/105228323457033543279

/albums/5662645255271312113


Cuvantul fara lumina, nu reprezinta nimic!
Lumina cuvantului inalta simturile la ceruri, unde ele sunt binecuvantate, si apoi coborate in inima, acolo unde le este locul!


Simturile... Al saselea simt.... Interiorul.... De undeva, de acolo...  ceva, sau cineva, ne trage de maneca intotdeauna...
Doar ca noi, suntem foarte ocupati si nu avem timp....  sa simtim... 
Noi.... noi, doar auzim, ne place sa auzim.... sa auzim cuvinte... cuvinte goale, fara lumina! 
Nu stim sa facem diferenta.... 


Ce sunt cuvintele fara lumina...??!!
Sunt acele cuvinte, care la auzul lor, de regula, orgoliul este satisfacut -  exista si exceptii care intaresc regula!
Sunt acele cuvinte, pe care dorim a le auzi, pe care le cerem, si care ajung la noi, datorita insistentei noastre, insistenta manifestata in mod constient, sau inconsitent... DAR, sunt cerute de noi!
Sunt acele cuvinte care dor, care mai devreme sau mai tarziu, ataca stima de sine, si care prin lovitura aplicata duc la o lunga suferinta!


Acest gen de cuvinte, sunt intotdeauna semnalizate...  STOP! 
Semaforul... se aprinde culoarea rosie, a interiorului nostru, si ar trebui sa ne oprim din ascultat.... dar noi, pentru ca suntem avizi sa auzim, fortam galbenul si trecem mai mereu pe rosu!


Lumina cuvantului.... 
Atunci cand  cuvintele sunt luminate, interiorul tau semnalizeaza culoarea verde.
Tu stii!!
Aceste cuvinte se transforma instant intr-un ghem de simtaminte, care intregesc lumina ta interiora! 
Simtaminte care, odata ajunse in inima ta, raman acolo, pentru ca ele te fac sa traiesti intr-un mod pe care nu il poti uita niciodata!
Mod de a te simti .... hmmmm... stare care iti alimenteaza ca si o baterie, Viata!
Acel fel de a simti, fara de care nu putem trai impacati cu noi insine, si cu ceea ce ne inconjoara!
Lumina cuvantului....
Ceea ce insoteste un asemenea cuvant, de fapt, este IUBIREA.
Iubirea pe care, cel care ti-l adreseaza, o pune in el!
Iubirea face diferenta intre cuvantul luminat si cuvantul searbad!


Iubirea....  vindeca cuvantul....