Stateam cu testul de sarcina in mana, si nu imi venea sa cred!
Doua linii!!
Aveam impresia ca cineva se joaca cu vederea mea!
Nu era posibil!!! Imi luasem orice gand!
Cea mai mare dorinta a vietii mele, se implinise!
Voi avea un copil!
Nu reuseam sa imi stapanesc lacrimile! Multumesc, Domnului pentru minunea pe care o facuse pentru mine!
....
reusisem sa pacalesc rezidenta....
`` - La ce intervale aveti contractii?
- La doua minunte!``
De unde!!!??? Habar nu am ce sunt contractiile!
Mi-a fost o teama teribila!
Nu reuseam sa il fac pe medic sa inteleaga ca trebuia sa faca ceva, altfel copilul meu nu reuseste sa vina singur!
Am plans trei zile pe culoarele maternitatii, si nu numai... eu vroiam cezariana... el nu si nu!
Dar luni seara, pentru ca el nu a fost de garda.. reusisem sa pacalesc rezidenta, care a facut ce a trebuit, astfel incat apa mea, atat cat am avut, s-a rupt!
Si asa am ajuns pe masa de nasteri... iar la ora 12.59, fix, Matei a venit pe lume!
Momentul in care i-am auzit tipatul a fost unic!
Gandindu-ma la minunatul moment, imi inteleg dualitatea! Inteleg ca in mine suntem doi, eu si cu spiritul meu, a carui prezenta am simtit-o permanent, dar nu imi explicam....
Acum stiu!
Atunci cand ne nastem, prin acel minunat tipat, spiritul nostru isi face intrarea in aceasta lume, Dumnezeu ne face cadou o bucatica, mai mica, sau mai mare din el, care pentru un timp, timp pe care il numim ``viata``, ne insoteste in calatoria noastra!
Minunat a fost si momentul in care dupa opt ore, m-am dus sa imi vad copilul!
Desi era decembrie, soarele mangaia Pamantul cu razele lui stralucitoare!
Tematoare am intrat in salonul bebelusilor, si il caut.... Dormea! Il gasesc, si cu emotii pe care nu pot sa le descriu, il i-au in brate... In mintea mea in acel moment aveam:``Soarele meu... Ai rasarit pe strada mea`` !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu