Noul.... Nou!!

Sunt pusa in fata unei oglinzi!
Si sunt intrebata:
- Ai cuiva, ceva de reprosat?
- Nu nu am nimic, nimanui de reprosat! Daca as incepe sa reprosez, singura persoana caruia ar trebui sa ii reprosez ceva, sunt Eu!
- Si ce ti-ai reprosa?
- Mi-as reprosa egoismul care m-a stapanit atat de mult timp! Lipsa de responsabilitate! Lipsa blandetii! Lipsa compasiunii! Mi-as reprosa ca am incercat sa ucid femeia din mine! Mi-as reprosa geloziile, si faptul ca am dormit in picioare! Mi-as reprosa faptul ca pentru mine totul era de vanzare, iar ceea ce imi trebuia, intotdeauna incercam sa cumpar! Deci, mi-as reprosa si faptul ca i-am manipulat pe cei din jur, doar pentru simplul fapt, ca eu eram cine eram, si nimeni nu statea in calea mea!  Dar... cel mai mult mi-as reprosa lipsa iubirii de sine!
- Hmmm... urat... foarte urat! Multe reprosuri grele!
- Da, sunt ale mele, pentru cea care am fost! Cea care nu voi mai fi niciodata! Dar, m-am iertat si reprosurile nu isi mai au rostul!
Acum..
Cand totul s-a schimbat...
Cand propriul meu razboi... razboiul cu mine s-a incheiat...
Cand trecutul a ramas in urma, asumat fiind...
Cand eu m-am schimbat...
Cand certitudinile imi apartin in totalitate...
Cand sunt plina de iubire pentru Dumnezeu, pentru mine, pentru copilul meu, pentru tine...
Cand noul meu drum s-a deschis...
Cand secunda in care voi face primul pas pe acest minunat nou drum, atat de mult dorit, este atat de aproape....
Cand femeia din mine este cu adevarat femeie...
... acum sunt pregatita, pentru a-mi primi cadoul!

... Noua mea viata!
O primesc cu o mare bucurie in inima...
Cu constiinta faptului ca, noul nu inseamna, neaparat si usor, dar atunci cand ai terminat de urcat muntele, cu acel rucsac imens in sapte, fericirea este imensa, iar greutatea drumului este uitata....
Ca nu mai sunt singura, pentru ca nu mai vreau sa fiu singura, si pentru ca mi se permite sa nu mai fiu singura!
Ca este PACE!
Ca tot ceea se v-a intampla, este voia Lui!

`` ... Sarutul lui usor, ma trezeste...  draperiile sunt inca trase, soarele minunatei dimineti de primavara, incearca sa le patrunda. El, il ajuta sa ne binecuvanteze... deschide larg ferestrele, si ma saruta din nou.... deschid incet ochii... ma minunez de prospetimea privirii lui, ii ating usor obrazul....
- Buna dimineata, iubitul meu!...``