sâmbătă, 1 octombrie 2011

Prietena mea, Rabdarea

Copacul cu lalele
Inima mea plange si  rade in acelasi timp ....
Timpul se scurgea incet... parca prea incet....
Rabdarii, incerc sa ii explic ca este singura care ma poate ajuta! Ca toate sperantele mele sunt puse in ea! Ca de ea, depinde viata mea!
Soarele meu minunat, rasare, printre stropii mari de lacrimi, doar datorita faptului ca Ea, Rabdarea, a ramas langa mine!
Noi, eu si Rabdarea, suntem de curand prietene. Pana nu demult, - cand Doamne Doamne mi-a impus: ``Emilia, iti fac cunostiinta, cu noua ta prietena!`` - nici nu stiam de existenta unei asemenea provocari!
Provocare! Da, o mare provocare este aceasta prietenie!
Nici nu stiti de cate ori am gonit-o! Si tot de atatea ori am fugit dupa ea, sa o intorc din drum, sa o implor sa ramana, disperata fiind, de incompatibilitatea dintre mine si ea!
Atat de multe ne dorim, dar asta nu este o problema! Este un lucru minunat sa ai dorinte, sa visezi! Problema noastra apare atunci cand nu avem o prietena, care se numeste Rabdarea!
Am avut intotdeauna impresia ca doar eu, si numai eu, sunt singura care decide momentele in care trebuie sa actionez, momentele in care trebuie sa se intample un anumit lucru...
Inclusiv nasterea lui Matei, o grabeam,o fortam...., m-am internat in spital pentru minunatul moment din viata mea in data de 30 nov., iar Matei a sosit aici, in de 5 dec. Ceea ce am trait in acele zile, a fost cosmarul vietii mele! Si totul pentru ca nu o intalnisem pe Ea!
De cat de multe lacrimi inutile m-as fi scutit, daca Ea, aparea mai devreme in viata mea!! Toate frustrarile provocate de patima pusa in actiunile mele, a caror rezultat  nu a fost cel scontat, nu m-ar fi transformat in acel mic monstru care s-a automutilat, si i-a chinuit pe toti din jurul lui!!
Acum totul este atat de clar!
Totul se intampla atunci cand este sortit sa se intample, nici o secunda mai devreme! Nimic din tot ceea ce incerc eu sa fac, pentru a aduce acel moment atat de mult dorit, mai aproape de mine, nu imi va fi folositor! Din contra! Imi provoca durere! O durere pe care nu stiu daca o pot sterge vreodata, deoarece unul din pacatele majore ale mele, a fost faptul ca nu am legat aceasta prietenie la Inceputuri!


Nu am gandit vreodata, ca ii voi multumi pentru prietenia ei!
Nu am visat niciodata, cat de fericita ma poate face, existenta ei in viata mea!
Acum stiu!
Linistea pe care mi-o doream, pe care o cautam cu disperare, statea in bratele minunatei mele prietene, Rabdarea!
Iar, pentru ca prietenii sunt langa tine pentru a te ajuta, Rabdarea mi-a daruit cel mai pretios cadou: Linistea!


Un comentariu:

CARMENS Carmen-Elena Serban spunea...

Ce important e sa ai Rabdare!!Toate se vor implini--doar Credinta si Rabdarea sa le tii mereu alaturi de tine,cele mai bune amice!!MULT NOROC SI MULTA DRAGOSTE,F FRUMOS SCRII!