vineri, 30 septembrie 2011

Multumesc!



Este aproximativ ora 6.30... atat de dimineata... ma uit spre ferestre... draperiile sunt trase... nu recunosc locul in care sunt... Am dormit atat de adanc..
Apoi ma intorc spre stanga...  il aud respirand... si imi amintesc... Ceata care se instalase in memoria mea se ridica usor...  sunt langa El! Imi amintesc cate emotii am avut inainte cu o zi...
Plecata fiind  de la ora 5, si dupa cei mai lungi  350 de km, parcursi, parca in reluare, si totusi ajunsa la destinatie, conform planului pe care mi-l facusem de acasa, emotiile nu imi permiteau sa ma bucur, ca in sfarsit, respiram  acelasi aer  cu el!
Omul este foarte ciudat... Desi, certitudinile, din toate semnele primite in dar, incercau sa ma calmeze, totusi  micul diavol din mine, radea...  si incerca sa ma supere, transmitandu-mi tot felul de indoieli, menite sa imi umbreasca bucuria!
Atunci am hotarat ca cel mai bun lucru pe care pot sa il fac,  este sa i-au micul dejun... Si ma asez la masa, imi  alung toate indoielile si imi spun: “ Doamne,  viata mea este in mainile Tale! Faca-se voia Ta!”  Ma bucur de rasaritul soarelui,  de vantul caldut de toamna, de aerul pe care il respir, si imi continui drumul pana la destinatie!
Ajunsa acolo El imi spune... “ Mergem la plimbare!”... si asa incepe  cel mai frumoas week-end din viata mea!  

Cerul s-a unit cu Pamantul, totul a ramas in urma! Suntem  una cu Cerul!
Libertatea este coplesitoare!  Nu cred ca noi, oamenii am putea tine in brate permanent atata Libertate! Si totusi... daca am fii pregatiti...  
Bucuria imi tasneste din fiecare por al fiinetei mele!
Senzatia de apartenenta revine furtunos in mintea mea...  
Apartenenta  uitata...



Am uitat ca imi apartin!
Am uitat ca  apartin Universului!
Am uitat de unde vin!
Am uitat ca mi se cuvine!
Am uitat cat de minuntati,  suntem noi oamenii!
Am uitat cat de simplu este totul, atunci cand esti Tu!
Am uitat ce inseamna Origine!
Am uitat ca am Drepturi si Daruri Divine, primite la venirea mea pe Pamant!
Si ...
Am uitat ca pot urca sus.... atat de sus....

Inima imi este plina!  Atat de plina,  incat pentru o secunda, se opreste pentru a-mi aduce  aminte cat de iubita sunt! O  iubire imensa, a carui prezenta este semnalizata din toate partile! In aceste monente sunt doar iubire! Nu imi doresc sa se termine niciodata!
Bratele lui ma tin strans, respiram la unison... timpul s-a oprit in loc si mi-as dori sa ramana asa!
Niciodata nu am crezut ca pot sa fiu atat de fericita! Nu am crezut ca merit atata fericire!
Doar uitatasem... iar acum ...
Pentu ca zidurile ridicate de mine, in jurul Spiritului meu, au fost daramate...
Pentru ca pot respira....
Pentru ca iubesc...
Pentru ca ma iubesc...
Pentru ca te iubesc...
Pentru ca sunt iubita...
Pentru toate acestea... MULTUMESC!

  

Niciun comentariu: