sâmbătă, 10 septembrie 2011

Asteptarile.... sau comertul cu sentimente!

De ce avem asteptari?
Ce bine ar fi sa reusim sa nu mai avem asteptari... si aici ma refer la oamenii din jurul nostru!
Atunci nu am mai fi dezamagiti, nu am mai suferi!
Asteptam sa primim  binete, la inceputul unei zile, asteptam... pentru ca la randul nostru oferim binete!
Dap.... natura umana functioneaza ciudat, daca noi oferim, avem impresia ca vom primi, cel putin tot atat cat am dat!
Dar.. pentru ca intotdeauna exista acest DAR..
De cele mai multe ori viata mi-a demonstrat, ca unul din lucrurile gresite in mod frecvent, este faptul ca astept! Pentru ca astept sa primesc de acolo, de unde, eu am dat la randul meu...
As minti sa spun ca nu am primit! Am primit, dar nicidecum de unde ma asteptam, ci de la persoane, de la care nu aveam nici un fel de asteptari...
Atat de simpul.. Dumnezeu ne da, ne arata, dar nu ne baga si in sac! Trebuie sa avem in permanenta ochii deschisi! Suntem singurii care putem sa ne umplem sacul, si singurii vinovati, daca sacul ramane gol!
Daca nu as fi avut asteptari, de acolo de unde am oferit, probabil ca m-as fi scutit de multe lacrimi, de-a lungul timpului!
Nu vreau sa par nemultumita! Pentru ca nu sunt nemultumita! Sunt doar trista, pentru ca lectia aceasta o stiam, am mai invatat-o de lungul timpului, doar ca am uitat-o!
Am uitat ca atunci cand oferi, nu trebuie sa astepti nimic in schimb! Daruiesti pentru ca, doresti sa daruiesti... Nu esti la piata, nu cumperi nimic... Atunci cand doresti sa cumperi ceva, stai fata in fata cu vanzatorul, si impreuna sunteti perfect constienti de tranzactia care urmeaza sa se incheie, precum si de costurile ei!
Acest lucru nu se poate aplica, in cazul in care, tu sustii, ca oferi! Cel caruia i te adresezi, se bucura de cadoul tau, il primeste fericit, il desface, se imbraca cu el, il poarta, si nu  ii trece prin cap nici o secunda ca ar trebui sa plateasca... Nici nu ar avea de ce! Tu  nu i-ai vandut nimic! Asa ca astepti degeaba, in mintea lui neexistand un act de comert! Ceeea ce aste perfect adrevarat!
Puteti concluziona ca sunt o persoana care a incercat de-a lungul timpului, sa cumpere sentimente... si poate ca nu gresiti...
Pentru ca acum imi dau seama, ca vorbesc despre comertul cu sentimente...
Da, suna destul de urat.... Sentimentele nu se pot cumpara, nici cu alte sentimente - nu exista troc de sentimente - , si nici cu bani!
Sentimentele vin din noi, pentu noi! Iar cei din jur se bucura alaturi de noi, pentru existenta lor, nu le-au cerut, nu le-au cumparat, si nici nu sunt initiatorul lor! Sentimnetele, pur si simplu sunt motorul care ne angreneaza viata!
Asteptarile noastre, sunt dovada faptului, ca noi, ca desi sustinem ca am daruit, in realitate am initiat doar un  act de comert!
Acum cand privesc lucrurile in acest mod, zambesc, si plang in acelasi timp, lucrurile par atat de simple... Realizez ca asteptarile mele au generat multe suferinte, nu numai mie, ci si celor care au primit asa zisul cadou al meu, de care, la momentul la care am exprimat asteptarile, au trebuit sa se dezbrace de el, sa nu il mai poarte, sa nu se mai bucure de el, sa incerce sa mi-l inapoieze, pentru ca nu l-au cerut, si nici nu aveau de gand sa cumpere, ceea ce pusesem eu pe taraba mea.
Toate acestea, doar pentru ca eu am asteptari!


Un comentariu:

Florina Mitrea spunea...

Nimic mai adevarat!