luni, 5 septembrie 2011

Adunate.... pentru ca mi-au placut!

``Agitatie. Galagie. Tensiune. Telefonul descarcat inca de la primele ore ale diminetii. Apoi...tutun, cafea si iar ... telefonul! Este normal, iti spui. Doar este o chestiune urgenta si importanta. Si raspunzi la telefon. Mai dai ... trei. Inca o cafea si cateva tigari. Alergi la masina, treci pe rosu, ajungi in fuga la birou! "Inamicul" tau este secunda. Decizii, telefoane, raspunsuri si intrebari noi. La final te bucuri. Astazi ai castigat! Luna bate in geam si iti aduce aminte ca a mai trecut o zi. Plina! Viata este frumoasa, nu-i asa? Agitatie. Galagie. Tensiune. O raza anunta primavara. Sorele este timid si parca nu vrea sa te deranjeze. Nu este la fel de important ca si telefonul la care trebuie sa raspunzi urgent. Secunda trebuie invinsa si astazi. Dar daca? Ce-ar fi ca astazi secunda sa fie prietena ta? Se poate? Deodata observi soarele, care iti zambeste. Acum, chiar in aceasta secunda, marea iti canta! Da, tie... Si numai tie! Tot acum, in secunda asta, persoana iubita te saruta. Intr-o secunda parca, timpul s-a transformat in cel mai bun prieten. Agitatia, galagia si tensiunea nu te mai ajung. Suna telefonul? Nu-l mai auzi. Tie, iti canta marea. Pe tine te iubeste cineva. Tu te joci cu soarele. De astazi promit sa am si eu ... secunda mea! ``
dupa Adrian


``Iar chestia asta cu pastratul distantei.... PRETINDEM ca nu ne pasa unul de altul... de obicei, este o mare minciuna! Si ii alegem pe cei cu care dorim sa ramanem apropiati, si odata ce i-am ales pe acesti oameni... trebuie sa ramanem apropiati. Oamenii care, inca sunt cu tine la bine si la rau.... ei sunt cei pe care merita sa-i pastram... Si sigur, uneori, aproape, poate insemna prea aproape... Dar uneori acea invadare a spatiului personal... poate fi exact ce ne trebuie!``



``ESTE INGROZITOR SA FI ADULT! Caruselul nu se opreste niciodata! Nu poti sa cobori din el! Doamne! De ce trebuie sa fie atat de greu?? Nu e greu! E dureros, dar nu e greu! Haide , sti deja ce trebuie sa faci! Daca nu ai fi stiut, nu te-ar fi durut asa de tare! DUREREA! Trebuie sa treci peste ea, sa speri ca o sa treaca de la sine, sa speri ca ranile care au cauzat-o se vor vindeca. Nu exista solutii, nu exista raspunsuri simple. Doar respiri adanc si astepti sa se potoleasca! De cele mai multe ori durerea poate fi alinata. Dar uneori durerea te apuca cand te astepti mai putin... Te loveste sub centura si nu te mai lasa. DUREREA... Trebuie sa te lupti cu ea, pentru ca adevarule este ca nu poti sa scapi de ea, iar viata iti aduce mereu 
mai multa.`` 






``Cateodata realitatea are un mod de a se furisa si a ne pocni peste cap. Si cand se rupe barajul, tot ce poti sa faci este sa innoti. Lumea imaginara este o cusca, nu un cuib. Putem sa ne mintim singuri doar pentru un timp. Suntem obositi. Suntem speriati. Faptul ca refuzam sa acceptam, nu schimba adevarul. Mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa renuntam la refuzuri si sa luam viata in piept cu curaj. REFUZUL. Nu este doar un paraias. E un adevarat torent. Deci cum facem sa nu ne inecam in el?`` 

Niciun comentariu: